...
privesc la resturile de supernova si gravitatia mea interioara se comprima pâna la punctul de disperare existentiala;am aruncat demult crezul în destin,balast care nu e necesar daca vreau sa scap din închisoarea asta ce isi spune stea;afara,peisaj calcinat de sarutul pasional al ghetii,resturi de pomi,o carte fara coperti,scuze ale unei lumi de ieri,atât de departe,âtat de iluzorie,atât de mult îmi caut sufletul zilele astea,nu mai stiu unde l-am pus;imit conversatii sa am ce face,cu Orson Wells,cu tipul care inventat saritura dintre realitati cosmice,Kant parca îsi spunea,cu tine...si iarasi cu tine;oare cum isi spuneau locuitorii lui Pluto,pe când planeta era înca plina viata,plutonieri?azi am gasit o floare de gheata,crescuse în umbra mea,sau din ea,petale de regrete,aroma de suflet spart;nu mai am demult minute sau timp,la ce îmi trebuie?!îmi împart noaptea eterna în agonie si exaltare,depinde de procentul de tine care mi-l injectez;